PARODONTOLOGIE

    Desi la noi parodontologia nu este o specialitate de sine statatoare, se accepta denumirea de medicina parodontala, pentru ca a devenit o specialitate mult mai consistenta si mai diversificata.

   Termenul de “boala parodontala”este atribuit in mod propriu pentru gingivite si parodontite, in mod generic gingivitele sunt afectiuni ale tesuturilor moi situate in imediata vecinatate a coletului.

   Etiologia bolii parodontale a fost mult timp neprecizata din cauza faptului ca nu s-au cunoscut microbii specifici acestei boli. Bolii parodontale i s-au atribuit numeroase cauze de ordin local si general. In prezent este precizat rolul determinant al factorului microbian in producerea bolii parodontale.      Circumstantele etiologice ale parodontopatiilor sunt locale, placa bacteriana fiind cauzala si tartrul dentar, trauma ocluzala, cariile dentare, edentatia, anomaliile dento-maxilare e.t.c. fiind factori favorizanti.

   Factorul primar in etiologia bolii parodontale il constitue placa bacteriana, aceasta structural este alcatuita din bacterii atasate si aderente la substrat, care, din punct de vedere clinic nu poate fi indepartata prin jet de apa. Placa dentara neeliminata sufera un proces de mineralizare pe structura careea se formeaza tartrul dentar.

   In raport cu ritmul si cantitatea depunerii tartrului diferitele persoane au predispozitie individuala si prezinta depozite reduse, moderate sau mai mari de tartru.

     Parodontopatiile sunt afectiuni locale dar nicicum separate de organismul in sine. Influentele patologice intre parodontiu si organism exista si se manifesta in dublu sesns.

     Desigur ca simptomele care insotesc unele boli sunt limitate in enuntul lor, au un caracter orientativ si nu conduc la un diagnostic de precizie. Dar obliga insa, in continuare la o examinare de specialitate prin indrumarea bolnavului parodontopat catre medicul de familie si medicul specialist in boli interne, singurii in masura sa confirme si sa precizeze diagnosticul de boala generala.